Profețiile lui Isaia care sfidează religiile create prin înșelăciune de Imperiul Roman

Creștinismul, Islamul și profeția incomodă pentru Roma

DOGMA COMUNĂ

(Creștinism și Islam)

Creștinismul și islamul afirmă că Gavriil a anunțat nașterea din fecioară a lui Iisus pentru a împlini profeția lui Isaia (Matei 1 / Coran 19).

Dar Isaia 7:14–16 nu îl anunță pe Iisus și nici nu vorbește despre o „fecioară perpetuă”.

• Semnul i-a fost dat regelui Ahaz și trebuia să se împlinească imediat, înainte ca pruncul să știe să deosebească binele de rău.

• Isaia vorbește despre o tânără femeie, nu despre o femeie care a rămas fecioară după naștere.

• Împlinirea are loc prin Ezechia, un rege credincios din vremea lui Ahaz:

  • Distruge șarpele de aramă (2 Regi 18:4–7)

  • Dumnezeu a fost cu el (Emanuel)

  • Înfrângerea asirienilor profețită de Isaia (2 Regi 19:35–37)

Nașterea perpetuă din fecioară, împărtășită de creștinism și islam, nu provine de la Isaia, ci dintr-o recitire ulterioară impusă de Roma.

Aceste contradicții nu vin de la Dumnezeu. Un imperiu tiranic nu își dorea popoare care să își apere demnitatea, ci popoare în genunchi.

Iată în detaliu cum, conform textelor biblice, profeția lui Isaia despre fecioară s-a împlinit prin regele Ezechia.

---

Aproximativ în anul 1440 î.Hr., Iehova i-a poruncit lui Moise să facă un șarpe de aramă și să-l pună pe o prăjină, pentru ca oricine se uita la el să fie vindecat; nu a poruncit niciodată ca acesta să fie cinstit, să i se aducă rugăciuni sau să fie folosit ca obiect de rugăciune ori de închinare.

Context — Numeri 21:4–9

Iisreliții s-au plâns împotriva lui Dumnezeu și a lui Moise în pustiu, iar Iehova a trimis șerpi înfocați care au mușcat și au ucis mulți oameni. Dumnezeu l-a îndrumat pe Moise să facă un șarpe de aramă și să-l pună pe o prăjină. Oricine fusese mușcat, dacă privea spre șarpele de aramă, trăia.

Aproximativ șapte secole mai târziu, în jurul anului 715 î.Hr., regele Ezechia a distrus șarpele de aramă deoarece poporul lui Israel începuse să se închine la el, arzându-i tămâie. Aceasta a fost o încălcare clară a legii lui Dumnezeu și a scopului său inițial de simbol al vindecării (Numeri 21:4–9), motiv pentru care Ezechia l-a îndepărtat în timpul reformelor sale religioase, așa cum se istorisește în 2 Regi 18:4.

---

Armata asiriană dormea încrezătoare.

Rabșache îi provocase pe Ezechia spunând:

„Pe ce se bazează încrederea ta? Niciun dumnezeu n-a izbăvit vreun popor din mâna mea” (2 Regi 18:19–35).

Ezechia s-a suit la templu și s-a rugat lui Iehova, cerând ca numele Său să fie apărat înaintea neamurilor (2 Regi 19:14–19).

În noaptea aceea, Iehova a trimis un singur înger, care a ucis 185.000 de soldați asirieni (2 Regi 19:35; Isaia 37:36).

Senaherib a fugit la Ninive, umilit și fără armată (2 Regi 19:36).

Această eliberare nu a fost întâmplătoare. Isaia îi dăduse un semn imediat lui Ahaz: o tânără femeie din vremea lui avea să rămână însărcinată și, înainte ca pruncul să crească, Iuda avea să fie izbăvită de dușmanii săi (Isaia 7:10–16).

Ezechia, fiul lui Ahaz, vede această împlinire (2 Regi 18–19).